Învățarea incidentală (în mediu natural)

Vom detalia în cele ce urmează pașii de implementare a învățării în mediul natural.

1. Aranjează un mediu cât mai motivant pentru copilul tău.

• învățarea poate avea loc în absolut orice locație a casei dumneavoastră (baie, camera de zi, bucătărie, dormitorul copilului)

• înainte de a începe învățarea în mediu, este foarte important să știți care sunt jucăriile, lucrurile sau activitățile preferate de copil (exemplu: baloane de săpun, cuburi lego, jucării cu sunete, jocul de-a ascunselea, etc).

• stabilește abilitățile pe care vrei ca și copilul tău să le învețe și aranjează mediul având în minte interesele copilului, dar și posibilitățile de învățare (exemplu: obiectele preferate de copil pot fi la vedere, dar nu la îndemâna acestuia – să nu ajungă la ele). Aranjarea mediului se face evident înaintea sesiunii de învățare.

• de asemenea, se scot din mediu lucrurile de care nu aveți nevoie pentru învățarea obiectivului stabilit, pentru ca mediul de învățare să fie cât mai curat. Spre ex. avem un copil căruia îi face plăcere să se joace cu baloanele de săpun, baloane, jucării gonflabile și mingi; dacă dorim să lucrăm pe cereri de obiecte, scoatem (sau punem într-un dulap care se închide cu uși, în așa fel încât să nu fie la vedere) toate lucrurile de care copilul nostru nu e interesat, cum ar fi jucării de pluș, cărți, cuburi, etc. și aducem în cameră mingi, jucării gonflabile, jucăria care produce baloane de săpun și baloane.

2. Interacțiunea cu copilul în mediul organizat pentru învățarea incidentala.

• scopul aranjării mediului (în felul în care am detaliat la punctul 1) este acela de a produce inițiativa din partea copilului (spre exemplu jucați-vă în apropierea jucăriei preferate la care el nu ajunge, dați-i jucăria care face baloane, dar care este oprită, dați-i jucăria preferată fără baterii, dați-i acuarele fără a-i da și pensula). Asigură-te că ai atenția copilului și creează oportunități clare pentru ca el sa răspundă.

3. Inițiativa copilului

• acesta este momentul real în care oportunitatea de învățare apare. Așteptăm un semn din partea copilului care să ne arate că acesta este interesat să interacționeze cu noi

• ex: se uită la un obiect pentru cel puțin 2 secunde, se întinde înspre o jucărie, se uită la adult pentru a primi ajutor să obțină ceea ce își dorește.

4. Recompensează răspunsurile copilului

• dacă un obiectiv pe care dorești să lucrezi este „inițiativa din partea copilului”, atunci recompensează inițiativa copilului cu o recompensă care are legătură cu interacțiunea

• ex: dorim să lucrăm pe „inițiativa din partea copilului” și acesta vede un balon pe raftul cu jucării, se întinde spre obiect – atunci noi oferim copilului balonul înspre care acesta s-a întins; de asemenea, pentru situația în care copilul vede acuarele și își dorește să picteze, dar nu are pensulă, copilul cere pensula, îi vom da pensula.

5. Promptul

• promptul este ajutorul pe care îl dăm copilului pentru a avea succes în învățare. Dacă avem drept obiectiv nu doar o inițiativă, dar și o cerere verbală din partea copilului (adică ne dorim nu doar să se întindă după balon, dar să ne și spună “balon”), atunci vom folosi ceea ce numim un prompt (ajutor) verbal și vom spune “balon”; dacă el repetă “balon”, va primi balonul dorit.

• la început de drum, în puține cazuri se întâmpla să avem o pronunție clară din partea copilului cu TSA – în consecință, chiar dacă nu avem o pronunție clară sau completă a cuvântului din partea copilului, dar avem o aproximare a cuvântului “balon” (ex. copilul nu spune balon, dar spune “ba”), vom oferi balonul dorit pentru a întări/recompensa cererea din partea copilului, fie ea și într-o formă neclară sau incompletă. Bineînțeles, un următor obiectiv este ca el să spună “bal” (promptul la acest nivel va fi “bal”). În momentul în care copilul poate să spună “bal”, nu vom mai oferi recompensa (balonul) când acesta spune “ba”, ci doar atunci când spune “bal” (promptul la acest nivel va fi “bal”). In mod similar, după ce copilul spune ”bal” atunci când dorește balonul (în mod independent, fără să i se spună înainte, deci fără ajutor), ne vom stabili drept obiectiv cuvântul “balon” și bineînțeles vom oferi ajutor copilului – cuvântul “balon”. Nu vom mai oferi balonul copilului atunci când îl dorește și spune “ba” sau “bal”, dar îl vom oferi atunci când spune “balon”.

6. Retragerea promptului

• ne dorim pentru copilul nostru să știe să facă anumite lucruri independent, fără ajutor (prompt).

• practic, doar în momentul în care un copil face ceva fără ajutor, știm că abilitatea respectivă este învățată (ex. Spune “balon” atunci când vrea balonul, fără să fie promptat/ajutat înainte de adult prin cuvântul “balon”).

• pentru a ajunge la răspunsuri independente din partea copilului, este necesar să ajutăm copilul, dar și să retragem apoi promptul/ajutorul oferit. Luam exemplul oferit mai sus, în care învățam copilul să ceară obiectul dorit, balonul. Presupunem că am ajuns la nivelul la care copilul cere sub forma cuvântului complet “balon”. Pentru început, promptul va fi “balon” și vom recompensa cererea. Apoi, când avem 3 cereri de balon la cel puțin 2 persoane diferite și în cel puțin 2 medii diferite (adică cere balonul atât mamei, cât și tatălui, atât în camera de joacă, cât și în living), putem începe să reducem promptul/ajutorul. Nu vom mai oferi ca și prompt/ajutor “balon”, ci vom spune doar “ba” – spunem că am retras promptul: nu mai oferim ca ajutor tot cuvântul balon, ci doar silaba “ba”, dar așteptăm de la el cuvântul “balon”. Deoarece s-a lucrat înainte și știe ce așteptăm de la el, copilul va spune “balon” și primește balonul. Apoi din nou, după ce copilul cere balonul în aceste condiții de retragere a promptului (“ba”), vom retrage din nou promptul și vom oferi ca și ajutor doar un “b”, iar copilul va spune “balon” și va primi balonul. În final, nu mai folosim nici o formă de prompt/ajutor – atunci când vede și își dorește balonul, copilul spune “balon” și îl primește.

7. Oportunități de învățare

• asigurați-vă că mediul este aranjat în așa fel încât să ofere mai multe posibilități de învățare.

• în cazul în care avem ca și obiectiv să lucrăm pe cereri, avem în cameră mai multe jucării preferate de copil. Luând cazul copilului căruia îi plac jucăriile gonflabile, vom avea mai multe jucării de acest fel în cameră, pentru a avea mai multe oportunități de învățare.

• putem crea mai multe oportunități de învățare chiar și cu un singur obiect – ex. copilul a cerut balonul și ne dăm balonul într-un mod amuzant de la unul la celălalt; când balonul este la noi, putem opri jocul și așteptăm ca el să ne ceară balonul. Atenție însă la motivația copilului – lucrăm cu un obiect și avem atâtea oportunități de învățare cât copilul este interesat de obiectul sau jocul respectiv.

• este important de menționat faptul că, uneori, copilul mai poate primi și “gratuit ” jucăria dorită, adică fără să așteptăm să ne ceară jucăria respectivă (chiar dacă cerea jucăriei reprezintă obiectivul nostru), tocmai pentru a menține o relație bună cu copilul.

Învățarea în mediu natural poate fi folosită pentru învățarea unui număr mare de abilități cognitive. Spre exemplu, dacă avem ca și obiectiv învățarea culorilor și copilul nostru preferă baloanele, ne vom folosi de baloane pentru învățarea culorilor. Avem în față mai multe baloane neumflate de diferite culori. În momentul în care se întinde înspre un anumit balon, avem o oportunitate de învățare și putem prompta să ceară balonul pe care îl dorește prin culoare,  “verde” spre ex. Recompensa pentru culoarea corecta va fi umflarea și joaca cu balonul verde.