Ce este PROMPTUL și cum îl folosim în terapie?

În teorie, promptul este un stimul suplimentar la nivel de antecedent (A), utilizat pentru a facilita apariția unui raspuns corect în prezența SD-ului (Stimul Discriminativ/Cerinta data copilului) care în final va controla comportamentul. Practic, promptul este ajutorul oferit copilului și este reprezentat de orice comportament în care se angajează adultul pentru a crește probabilitatea răspunsului. Promptul trebuie să apară întotdeauna după SD și înainte de răspuns sau pe parcursul răspunsului, pentru a preîntâmpina apariția greșelilor, a ușura învățarea și a reduce frustrarea.

Pentru a ne asigura că promptul este eficient există 3 pași de urmat în folosirea lui: prezentarea antecedentului (SD/Cerinta), promptarea răspunsului corect și recompensarea răspunsului corect indiferent dacă a fost promptat sau nu.

Tipuri de prompt

I. Prompturi la nivel de răspuns

Sunt acele prompturi care acționează direct pe răspuns și nu pe antecedent, acesta din urmă rămânând neschimbat. Cele trei forme importante sunt:

a/ promptul verbal
b/ modelarea
c/ promptul fizic.

Prompturile verbale apar frecvent în aproape toate contextele de training sub formă de instrucții verbale vocale (ex. oral, rostire, pronunțare) și instrucții verbale non-vocale (ex. prompt textual – cuvântul scris, prompt gestual – semne cu mâna, prompt vizual – imagini, scheme).

Exemplu: Un profesor îi cere elevului să citească propoziția “Plantele au nevoie de sol, aer și apa pentru a crește”. Elevul citește “Plantele au nevoie…Plantele au nevoie…”.Profesorul poate utiliza orice număr de prompturi verbale pentru a da posibilitatea rostirii următorului cuvânt. Acesta poate spune “Următorul cuvânt este sol”, arată unde scrie sol și spune sol. În acest exemplu regăsim inițial un promt vocal, apoi un prompt gestual dupa care un alt prompt vocal în așa fel încât elevul are foarte mari șanse de a produce un răspuns corect și anume de a continua citirea propoziției.

Modelarea constă în demonstrația comportamentului dorit ca promptare a răspunsului. Modelarea poate fi foarte eficientă în predarea de comportamente în cazul copiilor care au deja dezvoltate abilități de imitație.

Exemplu: Bate din palme, cântecele pentru copii precum “Bate vântul frunzele”, aruncarea mingii la cos.

Promptul fizic sau ghidarea fizică este o modalitate de promptare a răspunsului aplicată cel mai des la copii. Aici adultul ghidează parțial sau total mișcările copilului de-a lungul răspunsului. Este o modalitate eficientă, dar mult mai intruzivă decât prompturile verbale si modelarea deoarece necesită implicarea fizică directă dintre adult și copil și ofera mai puține oportunități de a manifesta comportamentul fără asistență directă. O posibilă problemă în ghidarea fizică este rezistența unor copii la atingerea fizică. Așadar, este unul dintre prompturile pe care ar trebui să îl folosim doar în anumite situații și care trebuie retras cât mai repede posibil.

Exemplu: Dacă pentru copilul din fața noastră e nevoie să folosim ghidarea fizică totală pentru a-și pune haina pe cuier (mână peste mână pentru a lua haina și a o agăța în cuier), la urmatoarea încercare promptul va fi redus treptat: mâna pe încheietura copilului, mâna pe cot, impuls scurt pe cot, prompt indicativ, prompt verbal.

Modalități de reducere a promptului la nivel de răspuns

1. De la cel mai intruziv la cel mai puțin intruziv prompt

Aceasta este o procedură prin care adultul trebuie să ghideze fizic copilul de-a lungul întregii secvente comportamentale și apoi să reducă treptat asistența fizică oferită pe măsură ce apare progresul de la încercare la încercare și de la sesiune la sesiune. Astfel de la ghidare fizică adultul va trece la prompt vizual, prompt indicativ, instrucții verbale iar în final, stimuli naturali

2. Ghidarea treptată

Aceasta metodă se referă la reducerea treptată a promptului fizic pentru a se face transferul spre stimuli naturali astfel încât atunci cand un copil trebuie să își închidă fermuarul hainei, adultul va începe cu un prompt mână peste mână apoi treptat își va muta mâna spre încheietură, spre cot, spre umăr, ca mai apoi să nu mai existe niciun contact fizic.

3. De la cel mai puțin intruziv la cel mai intruziv prompt

Prin utilizarea acestei proceduri adultul oferă copilului oportunitatea de a manifesta răspunsul așteptat oferind cel mai puțin intruziv prompt la fiecare incercare. Copilul primește un nivel mai ridicat de ajutor cu fiecare încercare succesivă fără un răspuns corect. Această procedură cere copilului să dea un răspuns corect într-un anumit interval de timp (3 secunde) de la prezentarea SD-ului. Dacă răspunsul nu apare în intervalul specificat, adultul reia SD-ul și promptează răspunsul cu un nivel minim de prompt cum ar fi instrucția verbală. Dacă acesta nu funcționează adultul va relua SD-ul și va oferi copilului un alt prompt cum ar fi un gest. Dacă promptul gestual nu este suficient, copilul va primi o ghidare fizică parțială sau totală.

4. Promptul întârziat

Procedurile de “promptare întârziată” sau “amânare a promptului”, utilizează inserarea unor intervale de timp între prezentarea SD-ului și promptul pe răspuns. Promptarea întârziată constantă se referă, inițial, la utlizarea unei întarzieri de 0 secunde între SD și prompt, iar apoi la o întarziere fixă de 3-5 secunde. Promptarea întârziată progresivă, la fel ca cea constantă, începe de la o întârziere de 0 secunde, apoi după câteva încercări se extinde întârziera treptat și sistematic de cele mai multe ori cu intervale de câte o secundă până la 60 de secunde. Întârzierea poate fi extinsă după un număr specific de încercari în funcție de dificultatea sarcinii și nivelul copilului.

II. Prompturi la nivel de stimul

Acest tip de prompt operează direct pe antecedent/itemi și nu pe răspuns: proximitatea itemului, privirea către item, gesturi, indicii redundante (dimensiune, formă, culoare), prompturi suplimentare adăugate stimulului.

Exemplu: Într-o prezentare de 3 obiecte pe masă, obiectul țintă se află mai aproape de copil decât celelalte 2, mă uit spre obiectul țintă înainte să îl cer, obiectul țintă are dimensiune, formă sau culoare asociată cu răspunsul corect.

Pe lângă aceste tipuri de prompt, mai avem o categorie de prompturi pe care le oferim de cele mai multe ori din neatenție: poziția itemilor (ceri tot timpul ultimul item pus pe masă, le prezinți pe rând, ceri tot timpul itemul din mijloc); postura corpului (stai îndreptat spre itemul țintă); contact vizual si expresii faciale; parțial verbal (îi începi cuvântul sau pui buzele în forma emiterii primei litere).

Promptul trebuie să fie suficient pentru a garanta un răspuns corect, niciodată mai mic sau mai mare decât are nevoie copilul, în acest fel ușurează retragerea ulterioară a promptului și reduce dependența de prompt. Dacă promptul nostru produce aproape 100% răspunsuri corecte, înseamnă că este eficient. Dacă primul prompt nu funcționează, alegeți un prompt mai puternic, cu alte cuvinte, oferiți mai mult ajutor, de exemplu, treceți de la un prompt de poziție la unul indicativ, sau de la indicativ la fizic. Oricare ar fi tipul de prompt pe care decidem să îl folosim este vital să fie redus cât mai repede și apoi scos. Un prompt folosit în exces va atrage după el dependența de prompt, adică răspunsul așteptat va apărea doar dacă apare promptul.

Modalități de reducere a promptului la nivel de stimul

1. Stimulus Fading – Eliminarea stimulului

Implică evidențierea dimensiunii fizice (culoare, mărime, poziție) a stimulului pentru a crește probabilitatea apariției unui răspuns corect. Evidențierea sau exagerarea dimensiunilor se reduce treptat până la eliminare. Dacă de exemplu vrem să învățăm copilul să scrie litera A, procedura de eliminare a stimulului va arăta ca în următoarea imagine:

2. Stimulus Shaping – Transformarea formei stimulului

Această procedură folosește inițial o formă a stimulului care va prompta un răspuns corect. Forma inițială va fi apoi transformată treptat în așa fel încât să fie cât mai apropiată și apoi identică cu stimului natural care va menține răspunsul. Următorul exemplu arată un model de transformare a stimulului în predarea recunoașterii numerelor și ar putea include urmatorii pași:

Promptul e un pas important în procesul de învățare. Oferim promptul atunci când copilul nu știe răspunsul sau nu are în repertoriu o anumită abilitate (deci nu a învățat să facă lucrul respectiv). Este important să reținem faptul că nu promptăm copilul atunci când acesta nu oferă răspunsul din cauza unei probleme de comportament și nu promptăm – ajutăm copilul după un răspuns greșit al acestuia, promptul vine întotdeauna după instrucția dată copilului și înainte de răspuns.

Psiholog Diana Rodilă

Bibliografie

Cooper, J. O., Heron, T. E. & Heward W. L. (2014) – Applied Behavior Analysis: Pearson New International Edition, 2nd edition, published by Pearson Education
Leaf, R. ,McEachin, J., Dayharsh, J. & Boehm, M. (traducere din limba engleză de Achim, I. – 2011, București) – Ghid de terapie ABA, partea a II-a, Programe de lucru, Ed. Frontiera