Ce este ABA și cum îmi poate ajuta copilul? Partea III

Relatia pozitiva cu copiii

Controlul instrucţional

„Controlul instrucțional” sună probabil ca un termen rece și intimidant, care se aplică numai terapeuților sau profesioniștilor, ceea ce nu este adevărat. Dacă mai mulţi părinți ar ști ce este controlul instrucțional și cum să-l obțină, i-ar salva de mult stres și tensiune în casele lor.

În calitate de părinte, îți înveți copilul zilnic și dai instrucţii copilului tău pe tot parcursul zilei. Mulţi părinţi se întreabă „Cum ai reuşit să faci asta cu copilul meu?” sau părinţi care spun că, copilul lor ascultă doar de terapeut, nu şi de ei. De ce se întămplă asta? De ce face copilul ceva doar cu mine, dar nu şi cu părintele?

Principalul motiv este lipsa controlului instrucţional. Fără compliaţă şi control instrucţional nu poţi ajuta şi învăţa copilul tot ce îţi doreşti, atâta timp cât el nu are dorinţa să te urmeze şi să îţi accepte activităţile/instrucţiile propuse (de ex. îi cereţi să strângă jucăriile şi copilul vă ignoră instrucţia sau îi propuneţi o activitate simplă şi el evită sarcina).

Asocierea (pairing) este una din intervenţiile cele mai des folosite, este procesul prin care se stabileşte relaţia dintre copil – părinte cu activităţi amuzante şi recompensatorii pentru copil. Principalul obiectiv al asocierii este să deveniţi o formă de recompensare pentru copil. Să aveţi la îndemână şi să îi oferiţi periodic copilului activităţi plăcute care au efect pentru el (de ex. baloane de săpun, maşinuţe, bile). Îi oferiţi „gratis” tot ce îi place fără să îi cereţi ceva în schimb, nu îi daţi instrucţii, nu îi puneţi întrebări, nu îi cereţi să finalizeze jocul. Copilul trebuie să înveţe că apariţia părintelui este un moment plăcut,  plin de distracţie.

Obţinerea controlului instrucţional este cel mai important pas în stabilirea unei relaţii pozitive cu copilul, relaţie absolut necesară pentru orice intervenţie sau situaţie de învăţare, prevenind în acelaşi timp comportamentele problematice. Două componente sunt implicate în controlul instrucţional: trebuie ca părintele/ terapeutul să fie asociat cu oferirea recompensei şi trebuie ca recompensarea complianţei faţă de instrucţiile părintelui să fi devenit o obişnuiţă.

Copilul va începe să aleagă independent să se implice activ în activităţi din ce în ce mai dificile pentru el, datorită motivaţiei sale de a menţine interacţiunea cu tine. De ce? Pentru că știe că, dacă va coopera cu tine, va putea obține lucrurile pe care și le dorește. Doar atunci când copilul va începe să alegă singur să menţină şi să prelungească o activitate cu tine, poti începe învăţarea unor concepte mai dificile.

Andrei are 9 ani şi este un copil cu un comportament agresiv şi autoagresiv. Prin utilizarea atentă a jucăriilor şi alimentelor preferate, urmate de introducerea unor activităţi puternic recompensante şi uşor de urmat, s-a modificat complet aversiunea baiatului faţă de părinţi şi faţă de cerinţele acestora, ei devenind  o sursă de amuzament pentru copil şi astfel s-a obţinut controlul instrucţional.

În cele ce urmează am să vă descriu cei şapte paşi în obţinerea controlului instrucţional (după Robert Schramm):

1. Aranjarea mediului

Primul pas în obţinerea controlului instrucţional este aranjarea mediului, obiectele din camera copilului să fie puse într-un loc unde le poate vedea, dar nu le poate obţine singur. Aratăţi-i copilului că prin dvs. poate obţine obiectele, jucăriile, alimentele preferate, dvs. sunteţi cel care deţine controlul asupra obiectelor, alimentelor pe  care vrea să le primească.

Identificaţi posibilele recompense, dacă se plimbă şi  începe să se joace, să apuce sau să se uite  insistent la un lucru, orice obiect cu care copilul vrea să se joace  reţineţi acel lucru pentru că este  un posibil întăritor pentru comportamentele pozitive. Controlul acestor posibili întăritori este esenţial în obţinerea controlului instrucţional.

2. Arătaţi-i copilului că puteţi fi amuzant

Transformaţi fiecare interacţiune cu el într-o experienţă extrem de plăcută, oferiţi-i acces la evenimente recompensatoare (de ex., dat pe leagăn, sărit pe trambulină, gâdilat), astfel încât să-şi dorească să vă urmeze instrucţiile, pentru a se bucura de cât mai mult timp împreună.

ABA - Control instructional

Activităţile de pairing trebuie realizate în funcţie de motivaţia copilului care să includă doar limbaj nonverbal şi declarativ, este limbajul care nu îi cere nimic copilului, pur şi simplu vă exprimaţi gândurile. Pentru a vă asocia cu o recompensă, urmăriţi interesele copilului şi jucaţi-vă alături de el. Copilul trebuie să înţeleagă că jocul este amuzant deoarece faceţi parte din el. La început este recomandat să vă asociaţi cu toate jucăriile sau activităţile pe care le puteţi controla uşor, fără a fi nevoie să îi smulgeţi copilului din mână. Scopul tău este să faci jucăria din mâna ta mai interesantă şi amuzantă decât cea pe care o are copilul în acel moment.

3. Arată-i copilului că poate avea încredere în tine. Fii corect!

Dacă i-ai dat o sarcină de făcut, nu-i da accesul la recompensă, înainte de a termina sarcina. Dacă este necesar îl poţi ajuta (prompta)  pentru a duce la bun sfărşit sarcina dată de tine şi apoi acces la recompensă. Este foarte important să existe o concordanţă între ceea ce spui şi ceea ce faci.

Pentru a dobândi controlul instrucţional asupra copilului, trebuie să existe o contingenţă între răspunsul copilului la o comandă sau o instrucţie  (SD- stimulul discriminativ) şi accesul la recompensă, el trebuie să aleagă să îndeplinească sarcina. SD- reprezinta o sarcina suficient de clara si specifica, astfel incat raspunsul copilului sa fie cel asteptat si care ii ofera accesul al recompensa. Stimulul discriminativ semnalează faptul că recompensa este disponibilă.

Ex: arata masina (din 3 obiecte asezate in fata copilului pe masa) – raspunsul asteptat (si care ii da acces la recompensa) este ca arata masina in aprox 2-3 secunde, fara sa priveasca in jur, sa se ridice de pe scaun, sa se scarpine in cap etc.

4. Aratăţi-i copilului că atunci când respectă instrucţiile poate obţine ceea ce îşi doreşte

Îi puteţi da instrucţii simple cât mai des posibil şi apoi întăriţi comportamentele adecvate. După ce aţi ajuns să controlaţi recompensele copilului, le puteţi folosi pentru a întări comportamentele adecvate.  Acest pas funcţionează după principiul Premack, după realizarea unei instrucţii, demonstrarea unui comportament adecvat, copilul  urmează să primească întăritorul dorit.

Încercaţi să nu declanşaţi procesul de negociere „dacă…atunci”, nu şantajaţi copilul, spunându-i dacă vrea ceva, trebuie să facă ce îi spuneţi înainte. Copilul va alege implicarea doar atunci când va crede că lucrul pe care i-l oferiţi este destul de bun, astfel copilul va deţine controlul interacţiunii.

5. Oferiţi recompensa în mod consecvent. La început recompensaţi fiecare răspuns corect, iar mai apoi oferiţi recompensa la 2, 3, 4 răspunsuri corecte.

Odată dobândit controlul instrucţional poate fi menţinut prin diminuarea treptată a recompensei. Pentru diminuarea recompensei treceţi de la recompensarea fiecărui răspuns corect la recomensarea fiecărui al doilea, apoi al treilea, apoi al patrulea răspuns corect pentru a le menţine.

ABA - Controlul instructional

6. Demostraţi faptul că ştiţi propriile priorităţi dar şi ale copilului.

Identificaţi şi notaţi tot ce îi place copilului. Faceţi o listă cu recompensele actuale, acestea pot fi într-o permanentă schimbare. Cea mai bună metodă de a găsi obiecte sau activităţi recompensatoare pentru copil este să observaţi spre ce se îndreaptă, ce funcţionează ca recompensă la un moment dat şi aflaţi ce anume îi place copilului la aceste recompense. De ex. Mariei îi plac cărţile cu sunete, s-ar putea să îi placă şi instrumentele muzicale, jucăriile cu sunete.

Recompensele trebuie mereu rotite, astfel încât valoarea lor să nu scadă. Folosiţi mereu atât recompensele sociale cât şi cele tangibile. Recompensa diferenţiată  este procesul de aplicare a unor cantităţi diferite de recompensă la comportamente de niveluri diferite.

7. Arătaţi-i copilului că dacă vă ignoră instrucţiile sau va recurge la comportamente inadecvate, nu va primi recompensa.

Comportament inadecvat înseamnă tot ceea ce face copilul şi nu aţi dori să mai vedeţi  repetat în viitor. De exemplu, copilul ţipă, smulge recompensele, împinge adultul, este autoagresiv sau ignoră cererile părintelui. Este important ca cel mic să nu aibă acces la recompensă după un comportament inadecvat, astfel, dacă este nevoie, veți înlătura recompensa după apariţia comportamentului. Orice comportament de acum al copilului a fost recompensat în trecut, atlfel el nu ar avea motive să-l adopte din nou.

De exemplu, Tudor când se supără,  ţipă şi zgârie persoanele din jurul lui. Pentru că nu putea să se exprime prin cuvinte, părinţii se întrebau dacă nu cumva copilul lor este instabil emoţional. Alte explicaţii includeau teama, durerea internă, faptul că este obosit sau puneau seama pe problemele senzoriale. Oricare dintre aceste variante constituiau posibile cauze, dar analiza antecedentelor şi a consecinţelor au demonstrat altceva. Tudor folosea comportamentul inadecvat de a ţipa si de a zgâria pentru a atrage atenţia persoanelor din jurul lui şi pentru a evita să se implice în sarcinile de lucru. În trecut a primit atenţie pentru astfel de comportamente, toţi din jurul lui veneau să-l ajute şi prin acest ajutor reuşea să evite sarcina.

Cea mai bună cale pentru a înlătura aceste probleme de comportament este de a aplica extincţia. Ce înseamna extincţie? Este un proces prin care un comportament deja recompensat în trecut nu mai primeşte altă recompensă în viitor.

Lui Tudor i-a fost întărit comportamentul de a ţipa  şi de a zgâria, pentru că de cele mai multe ori reuşea să primească atenţie din partea celorlaţi sau să scape din sarcină. Pentru extincţia comportamentului, a fost necesar înlăturarea recompenselor. Nu a mai primit atenţie pentru comportamentele inadecvate astfel în timp au dispărut.

Psiholog Ana Chirneciuc

Material preluat și adaptat din umătoarea Bibliografie:

  1. Schramm, R. (2011). Motivation and Reinforcement: Turning the Tables on Autism
  2. Schramm, R., Miller, M., The 7 Steps to Earning Instructional Control (pro-ABA).
    https://knospe-aba.com/cms/us/aba-info/aba-articles/the-7-steps.html